TaramulCopilariei

O lume colorata imi doresc de cand eram copil. Desi sunt printesa de mica, nu am avut norocul ca familia mea sa fie foarte bogata, sa avem, ca majoritatea caselor regale, tot felul de servitori si bijuterii. Eu eram invatata cu cateva rochite de sacrificiu pentru joaca si, eventual, una sau doua mai bune, de purtat la ocazii. Imi amintesc ca, la un moment dat, am avut o rochita roz cu margini albe, atat la maneci, ca si la fusta. Imi placea destul de tare cat sa vreau sa o port mai tot timpul, insa, dorinta mea era sa am o rochita foarte colorata, care sa se invarteasca. Probabil ca ma numaram printre cele 99% de fetite si printese care-si doreau, si unele, mai norocoase, aveau, astfel de rochite. Imi placea tot ce era colorat, aveam o deosebita placere sa scotocesc prin sertare dupa nasturi, resturi de ate si margele, ochelari de soare vechi, chei si tot felul de ‘bunatati’, care mai de care mai sclipicioase.

Lucrurile acestea nu s-au schimbat, fetita din mine iese la iveala ori de cate ori vede seturi de carioci sau creioane colorate, margele si tot felul de materiale sau obiecte colorate. Mi le-as lua pe toate, doar sa le privesc… sa nu mai spun ca inca sunt in cautarea rochitei si ca inca scotocesc prin sertarele din castel.