TaramulCopilariei

Primul meu workshop de scris povesti cu copii. Workshop-ul are loc in cadrul atelierelor pentru pitici organizate de Kihi-Kiha.

Detalii aici http://www.kihi-kiha-and-co.ro/

Iata prima poveste compusa impreuna cu copiii.

In poveste sunt mici detalii care tin de preferintele si personalitatea fiecarui copil autor.  Au fost 5 copii, dar doar 3 au vrut sa fie in poveste:)

Într-o dimineaţă, pe o vreme de vară călduroasă, într-un peisaj cu mult sclipici de nisip şi scoici, cu portocaliu de apus şi alb spumos de val de mare, trei fete cucuiete erau plecate într-o vacanţă, împreună cu toţi prietenii lor.  Locuinţa lor temporară era un castel cu turnuri de fildeş roz, cu multe încăperi, care mai de care mai colorate, mai mari şi mai misterioase.

Aşadar, Cati, Ioana şi Aida, că acestea erau numele fetiţelor, se treziră în acea dimineaţă deranjate de nişte suspine.

-Off, of, of, ce mă fac…. Of, vai, of!  si tot aşa…

-Ce se aude? întrebă Cati

-Şi de unde? spuseră celelalte două bosumflate că au fost trezite din somn.

Căutară  prin cameră, dar nu văzură pe nimeni. Într-un târziu, Aida zări ceva mic şi colorat aproape de papucul ei de casă, turcoaz.

-Aici, veniţi aici!

Impresionată de ceea ce vedea, Cati spuse:

-Tu cine esti şi de ce plângi? Ce s-a întâmplat? Te putem ajuta cu ceva?

-Sper că da, că de aia am venit la voi. Am auzit că sunteţi nişte fetiţe foarte isteţe şi că le cunoaşteţi şi pe Sabina şi pe Ana Maria. Am auzit că toate cinci sunteţi foarte descurcăreţe.

-Clar că suntem, dar spune-ne mai repede ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe, se agită Ioana.

-Ei bine, eu sunt Zâna Fluturilor şi s-a întâmplat o mare nenorocire în ţinutul nostru. Zâna Întunericului s-a supărat pe fluturii mei că nu au vrut să treacă şi pe la ea prin ţinut şi ne-a lăsat întreg tărâmul pe întuneric…Nu ştiu acum ce să fac… Şi e foarte grav pentru că toate florile au început să se ofilească…trandafirii, narcisele, lalelele…

-Şi ghioceii? întrebă Aida îngrijorată, deoarece ghioceii erau florile ei preferate.

-Da, în primul rând ei şi pomii şi iarba, au dispărut până şi luna şi stelele şi curcubeul… totul este foarte urât şi rece şi mă tem pentru fluturii mei….adăuga Zâna stergându-şi nasul de colţul pijamalelor lui Cati. Ce ziceţi, mă ajutaţi?

Fetele încă nu-şi reveniseră din somn şi din mirare, aşa că le luă ceva timp până să se hotărască ce să facă.

-Dacă ar fi fost şi Sabina şi Ana Maria cu noi, cu siguranţă ne-ar fi ajutat şi am fi găsit o soluţie mai repede, gândi cu voce tare Aida.

-Ştiu ce putem face! o întrerupse Ioana. Hai să ne chemăm ajutoarele! Nici nu apucă să termine bine că micii lor prieteni, ajutoarele lor de încredere, începură să apară.

-Ce ss-a întâmplat aaici? întrebă Bugs Bunny molfăind un morcov.

Nu-i răspunse nimeni, pentru că atât fetele, cât şi Zâna Fluturilor nu ştiau pe unde să se ferească din drumul pisicii Mieunica, o pisica albă cu pete maro care, mai în joacă, mai în serios, îl alerga pe Chiţăilă.

-Ia potoliţi-vă, mormăi Mormăilă, somnoros, îmbrăcat într-o pijama portocalie cu steluţe verzi. Fluturii au o problemă mare şi noi trebuie neapărat să-i ajutăm. Lumea nu poate exista fără fluturi.

În toată nebunia interveni şi Peticel, prietenul Sabinei, un căteluş alb cu pete maro, care o trase pe Mieunica de coadă până aceasta se linişti.

-Şi ce e de făcut? întrebară în cor cei trei iepuraşi pufoşi trimişi de Ana Maria. Ea nu era de faţă, dar ajutoarele ei, da.

-Aam oo idee! sări Bugs Bunny, care până atunci fusese prins într-o dispută cu morcovul său, care se dovedi a fi unul vorbitor. Cel mai bine ar fi să mergem în Ţinutul  Soarelui şi al Luminii să aducem cât mai multă lumină.

-Da, da, aprobară fetele, cât mai repede să ne luăm cu noi găletuşele de nisip, să avem în ce să o aducem.

-Eeeu amm oo oală…spuse Bugs Bunny, putin bâlbâit.

 -Şi eu un polonic…şi eu un coş…adaugară Chiţăilă şi Peticel.

 -Bine, luaţi fiecare ce aveţi, spuse Cati, împăciutoare.

Până ce toţi cei adunaţi în sufrageria castelului de petrecut vacanţa la mare reuşiră să se organizeze, Chiţăilă dădu o fugă până la munte, la licurici, să se informeze cu exactitate unde era Ţinutul Soarelui şi al Luminii.

Fiecare ştia foarte bine ce avea de făcut. Mormăilă şi cei trei iepuri pufoşi aveau sarcina să aducă înapoi luna si stelele, Zâna Flutrilor îşi chemă prietena cea mai bună, Zâna Baloanelor sub formă de inimă ca să-i ajute cu transportul, iar fetele sortau vasele, sacii, polonicele şi coşurile de adus lumina.

Prinşi de milioanele de baloane sub formă de inimă, în toate culorile lumii, prietenii ajunseră la destinaţie fără nici o problemă. Bugs Bunny, mai neatent, certându-se din nou cu morcovul său, era cât pe ce să cadă, dar fu salvat la timp de Peticel. O dată ajunşi acolo, treaba merse foarte repede, mai ales că au fost ajutaţi de miile de fluturi chemaţi de zâna lor şi de o suită întreagă de alte zâne, în rochii de voal acoperite cu petale şi pietre nestemate.

În tot acest timp, Mormăilă, împreună cu cei trei iepuri, se îndeletniceau cu pescuitul… şi nu de peşti, deşi se aflau la mare, ci de …stele şi de lună. Luna parea a fi de brânză, cu aspectul ei neregulat, iar stelele, din vată de zahăr. Cu multa răbdare, cei trei reuşiră să-şi ducă la bun sfârşit misiunea, iar podoabele cerului erau acum la locul lor în Ţinutul Fluturilor.

Fluturii aveau acum din nou lumină, iar ţara lor deveni din nou verde şi colorată, aşa cum, de altfel, trebuia să fie. Toată lumea era fericită, veselă, iar Zâna Fluturilor ţinu să-i răsplătească, aşa  cum se cuvenea, pe toţi cei care au ajutat-o, organizând o mare petrecere la care au mâncat, au dansat şi au râs cât au putut de mult. Sabina şi Ana Maria veniseră şi ele, deoarece Zâna Fluturilor voia să le mulţumească şi lor pentru ajutor. Fiecare dintre cei care contribuiseră la fericirea fluturilor primeau acum câte un fluture fermecat acasă: Ana Maria primise un fluture albastru cu roşu, Cati unul cu fond mov şi cerculeţe roşii, Ioana unul cu fond albastru-turcoaz şi pete de roşu tiţian, Sabina un fluture roşu cu cerculeţe portocalii, iar Aida unul alb cu pete turcoaz şi roz foarte deschis. Fluturii erau fermecaţi şi puteau să le îndeplinească fetelor câte o dorinţă… dar aceasta este o altă poveste…

Dupa ce au compus povestea, copiii au putut sa o ilustreze cu ajutorul fetelor de la Kihi-Kiha, in cadrul atelierelor care au urmat. 

Rezultatul a fost o carte cu o poveste unica, doar a lor, facuta de ei.