TaramulCopilariei

Nu stiam daca sa mai tin blogul… Imi place sa scriu, dar problema este ca, din pacate, nu stiu daca voi reusi sa-l fac sa fie lumea de copilarie si copilarit in care adultii sa se simta bine. Am facut site-ul de jucarii www.taramulcopilariei.ro in forma de poveste si am facut acest blog in ideea ca noi, adultii, ar trebui sa ne mai relaxam si sa mai iesim din rolul noastru de oameni responsabili, maturi si sociali si sa fim mult mai creativi, mai spontani, sa zambim mai des, sa lasam la o parte convenientele, sa fim noi, asa cum am fost si in copilarie. Sa revenim la substanta… ca sa zic asa. Copilaria a aratat tot ce era mai frumos din noi, sunt lucruri pe care nu le-am pierdut, doar le-am ascuns, din dorinta de a fi adulti respectabili…

Ei, de aici pleaca problema mea… in teorie totul suna bine, dar cati dintre noi mai putem sa ne jucam? Chiar si mie imi vine greu uneori sa-mi las masca de ‘trebuie sa’ deoparte si sa ma bucur de ce imi vine prin cap. De  idei noi, de vise, de zambet, de spontaneitate. Sa nu-mi fie teama sa spun. Sunt o gramada de oameni care atunci cand incearca sa se joace cu un copil au impresia ca sunt ridicoli… E  pacat…

In fine, am sa continui sa postez, dar probabil ca nu voi scrie doar despre copilarii si amintiri. Voi scrie si despre impresii de acum, care ma fac sau m-au facut sa simt ’substanta’…