TaramulCopilariei

Am ramas datoare de la postul meu ‘Adevar sau provocare’ cu un adevar din jurnalul meu… Dupa ce am cotrobait prin toata debaraua, am gasit si cutia cu jurnale, pline de praf, scrisori si tot felul de prostiute pe care le-am tinut si care acum m-au facut sa zambesc. De exemplu, am data peste o scrisorica/biletel, pe care am primit-o la receptie, la mare, pe vremea cand eram acolo cu gasca din liceu.

“Cristina,

Am fost la Bucuresti pt. VIZA si am venit la Neptun pentru tine (nu stiam ca ai pe cineva). Daca vrei sa povestim te astept astazi la ora 15:00 sau 21:00 in fata Postei. (haha, ce tare, mi-a dat alternativa, omul a fost prevazator!:))

Daca vii e bine.

Daca nu vii Adio si Fii fericita

Radu”

M-am dus, desi, intr-adevar, aveam prieten cu care m-am amuzat citind scrisoarea. Dar nu se facea sa-l las pe om cu ochii in soare chiar asa, daca venise la Neptun pt. mine:)).  Nu imi amintesc prea bine cum arata, stiu doar ca mie imi parea destul de mare (ca sa nu zic in varsta), probabil ca avea vreo 30 de ani, il cunoscusem la scoala de soferi si cred ca am vorbit de vreo 3 ori cu el, o data a venit cu mine pana acasa si probabil i-am povestit ca merg la mare…

Si acum un pasaj, din primul meu jurnal ’serios’, aveam 10 ani.

“Din nou e plictiseala. Stau si il ascult pe Chris Norman. Azi am fost la ceramica. Imi place foarte mult. Nu stiu, de la un timp, ma simt foarte rau. Tot timpul imi vine sa plang, parca imi pare rau de copilarie, desi mai sunt inca copilaroasa (aveam 10 ani!:))). Am inceput sa ma cert tot mai des cu Andra (prietena mea). Tot timpul tip la ea. Afara nu mai prea ies din cauza lui Cosmin si a lui Micu (sau Nicu, nu inteleg scrisul). De vreo cateva zile nu ma lasa in pace. (imi amintesc ca imi faceau serenade, se catarau pe geam -stateam la parter si aveam gratii- faceau tot felul de glumite cand ma vedeau si, din cauza lor, cand am fost la tomberon sa arunc gunoiul am scapat si galeata inauntru. Incercam sa-i ignor si m-am emotionat:))

Hai curaj, mai incearca cineva?