TaramulCopilariei

Cine a avut jurnal in copilarie/adolescenta? Sau, mai bine, cine nu a avut? Eu am inceput sa scriu intr-un carnetel pe la varsta de 10 ani, dupa modelul sora-mii, care avea jurnal,  doar ca eu notam in carnetel doar ce faceam in ziua respectiva: ‘Ne -am trezit, i-am cantat sorcova lu’ Mama Geta…” etc. Era in perioada Anului Nou. Dupa un timp mi s-a parut foarte plictisitor, nu intelegeam care e treaba cu notatul intr-un carnetel e ceea ce faceam. Mi-a trecut bineinteles, dar am reluat ceva mai tarziu, pe la vreo 12 ani. In timp m-am specializat si jurnalul meu a capatat si nume: LORELEI. In prezent, am cam 4 caiete scrise pe care  ma mai uit uneori. Ma distrez foarte tare citind ce am scris,  mi-e rusine vazandu-mi anumite ganduri pe foaie sau regasindu-mi propria-mi stupiditate/naivitate din trecut, as vrea sa schimb anumite lucruri sau pur si simplu as vrea sa mi le scot din amintiri. Tin foarte multe la caietele acestea, o singura data am facut marea prostie sa-i dau unui prieten (‘iubit’) sa citeasca ce am scris si apoi m-am simtit ingrozitor de jenata…

Cu totii cred ca avem lucruri pe care am vrea sa le povestim altora si lucruri pe care am vrea sa le ascundem vesnic. Intentia mea este  sa va provoc la dezvaluiri simpatice aici pe blog, cu citate din jurnale, bineinteles din acelea pe care simtiti ca le puteti transcrie. Va fi si un premiu, pentru postul cu cele mai multe comentarii. Premiul va fi o pictura pe sticla care va reprezenta textul cu care ati castigat.  Ce ziceti, va bagati?

Mai tarziu, cand ajung la caiete am sa postez primul fragment…