TaramulCopilariei

Sunt Printesa de Macaroane si imi place sa mananc. De la cirese, capsuni, dude si flori de salcam pana la inghetata si tot feluri de prajituri. Numele meu este mostenit, dar daca ar fi fost dupa mine, m-as fi numit Printesa de Flori de Tei. Zilele trecute, trecand pe sub un tei, mi-am adus aminte de niste dupa-amiezi toride si tacute din curtea Mai Marilor mei bunici. O curte imensa, cu mai multe palate si mai multi locuitori, cu trandafiri si multa verdeata si cu, bineinteles, tei. Parca timpul statea, sub greutatea caldurii, asteptand ca noi, copiii, sa iesim afara la joaca si ca totul sa-si reia cursul. Asa era mirosul de tei.

Zilele trecute l-am simtit la fel de puternic, dar pierdut printre betoane, miros de motor ars si  excremente de caini din curtea Palatului in care locuiesc. Chiar si asa, a fost o emotie simpla care mi-a intins un zambet pe fata, pe care il simt si acum…