In general, oamenii de la curtea tatalui meu erau foarte simpatici, politicosi, dar foarte seriosi. Mie nu imi prea plac oamenii care nu zambesc si care nu stiu sa fluiere. Daca ar fi dupa mine, as fluiera si canta toata ziua, ca tot nu prea am nimic de facut, dar regina, mama mea, imi tot spunea ca nu-i frumos sa ma afisez asa printre oameni… Ca nu se face, ca nu se cade…
Apropo, voua ce va placea sa faceti cand erati copii si vi se spunea ca ‘nu se face ‘ si ‘nu se cade’? Ce ticuri sau mici placeri aveati? Mie imi place si acum sa-mi frec picioarele inainte de a adormi sau sa-mi frec buzele de perna sau de bluza… Imi place sa dorm cu plapuma si sa simt asternuturile proaspat spalate putin reci sub mine, sa dorm cu mana sub perna, sa dansez cu degetele si sa cant atunci cand ma satur la masa. Imi place sa am cat mai multe creioane si carioci colorate, sa incep pagini noi din caiet, sa lipesc abtibilde…
Mie imi placea sa suflu cu paiul in bautura pe care trebuia sa o beau, alternativ sa suflu cu o macaroana groasa (nu cred ca mai exista asa ceva in zilele noastre) in lapte, ca mancam lapte cu macaroane:))). N-aveam voie. Si aveam nevoie de spectatori, ca daca nu erau ai mei de fata nu mai avea haz.
Si-mi placea sa sar in baltile ramase dupa ploile de vara, placerea era mai mare daca eram in rochie de “iesit”; n-aveam voie nici asta.
Si-mi placea (si-mi place si acum), vara, sa ma plimb printre cearsafurile umede, intinse pe sforile de uscat; nici asta nu aveam voie.
Si sa prind fulgi cu limba; e de prisos sa spun ca nu era voie.
Chiar daca nu era voie, eu le faceam pe toate:))))
Noi beam ceai prin frunzele de ceapa verde )