TaramulCopilariei

Lorelai… Ce nume frumos! Primul meu jurnal se numea Lorelai, avand ca inspiratie romanul lui Ionel Teodoreanu, ‘Lorelei’, din care mi-a ramas in minte un singur citat, nu stiu de ce tocmai acesta: “si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear’.

Pe vremea aceea citisem o gramada de carti de-ale aceluiasi autor si eram indragostita de tot, chiar si de ideea de a iubi. Era perioada adolescentei, cand imi scriam scrisori cu cele mai bune prietene (nu ca nu am fi avut timp sa vorbim, dar consideram scrisorile mai romantice), biletele cu baietii si incepeam sa-mi doresc sa ‘accept prietenia’ unuia dintre ei.

De fapt, daca imi amintesc bine, pe primul care mi-a cerut prietenia – il chema Horatiu si avea niste ochi albastri mari si frumosi – l-am refuzat pe motiv ca ‘trebuia sa ne cunoastem mai bine inainte’…:))) Ne intalnisem pe aleea dintre blocuri, unde el venise cu bicicleta si inca statea pe ea, iar eu, cica, eram tot in trecere. Imi placea de el, dar buna mea crestere:)))

One Response to “”