TaramulCopilariei

Dupa lupte seculare care au durat 2 ani, 7 luni si 11 zile gushterul meu s-a hotarat sa-mi spuna MAMA… Dupa cum am mai povestit, Andrei inca nu vorbeste (cel putin nu multe in limba romana) si, spre oftica noastra, se incapatana mereu sa ne strige ‘Aaaa!’. De vreo 2 saptamani ii face o placere deosebita sa spuna TATA si sta mai mult cu taica-sau. Va dati seama ce sangera inima mea de mama… pe de o parte fericita ca exista o asa mare iubire intre tata si fiu, dar si ranita de lipsa de interes din partea fiului personal.

Au urmat tot felul de incercari.. ‘Spune ma-ma!’ El: ‘Ba-ba’. Ce sa zic, poate toate au o explicatie ). Din nou: ‘ma-ma’, el ‘ba-ba’. Eu ‘Spune mu’ El ‘mu’  ‘Acum ma’ El ‘ma’ . ‘Bravo, acum ma-ma’ El ‘ba-ba’  Ce sa zic, bine si asa… pana seara trecuta, in parc, pe intuneric cand mi-a batut inima, de bucurie si de teama, sa nu se razgandeasca (a mai facut-o si in alte dati )

Azi dimineata ma striga ‘Aaaa, Aaaaa, ba-ba, ma-ma! ‘ Ceva de genul ‘Cum ziceam ca-i spun asteia? Ba-ba? A, nu, ma-ma…’

In fine, era pacat sa las sa treaca un astfel de eveniment:)))